putintica rabdare... (ne vom intoarce :) )
media: 5.00 din 14 voturi
| media: 5.00 din 14 voturi |
Dragi prieteni,
ajunge sa inchid ochii si vad dealurile din Preluca, pe tanti Marioara pregatind painea in cuptorul din casuta albastra, vad, printre frunzele din vie, prispa casei si invitatii, inghesuindu-se sa cante impreuna, sa joace, sa recite; vad zambetele voastre calde, privirea linistita a catelului Zero, hora de sub cerul plin de stele, satenii imbracati in haine de sarbatoare.
Tin ochii inchisi, ca sa mai fiu putin acolo, cu voi, sa simt cum sufletele ni se amesteca si ne cuprind ca intr-o imbratisare si stam pana dimineata cu urechile ciulite, pentru cantecul frunzei lui Nucu, pentru vocile din alte lumi care-si fac loc printre buzele lui Ducu, ale Casandrei, Alexandrei, Sandrei, Cristinei, ale lui Onisor, Imi sau ale Laurei din Preluca.
Mai vad actorii, in repetitiile de la umbra surii, le simt entuziasmul si incantarea si de-abia astept sa-nceapa comedia (spre seara, sub cerul strapuns de fulgere) si zambesc cand Claudiu isi face aparitia din sura si vorbeste cu accent morosenesc si Fana face pe moarta sau Alin primeste palme de la Sandu, rad cand il vad pe Gabi, caricaturistul, rostind replici in franceza sau cand Liviu o imbratiseaza pe Raluca. Il vad pe Cristian, baiatul de 11 ani, emotionat si serios intrand in rol si pe scena, in timp ce Marioara duce vacile spre grajd, fiindca mugesc prea tare dupa fiecare replica si alunga cocosul si gainile, sa nu se-amestece printre actori. De pe bancile pe care stam inghesuiti, surprind zambetul sincer al lui Nicolae Manolescu sau ale satenilor, incantati din toata inima.
O vad pe Daria, pregatindu-se de plecare, luandu-si ramas bun printre lacrimi, sau pe Alin, care ne explica cat de bine se simte in tabara si rugandu-se de Casandra sa-i cante doar lui o doina. Ii vad pe poeti si prozatori, intrecandu-se-n recitat cu satenii si actorii, vad o palarie de cowboy langa cratitele Siginei, il vad pe Mihai, consemnand cu seriozitate intamplarile in jurnal (cu contributia haioasa a lui Gabi, care-a desenat ditamai porcul, prietenii stiu de ce), cu vocile noastre graind in participii (ceva de genul "facut foc de tabara. Jucat pana dimineata, cu prelucanii, pe muzica grupului Iza. Baut horinca si mancat placinte, plecat la rau, undeva tare aproape, treci de 3 case si-ai si ajuns...").
Dar, mai ales, va vad pe voi, DRAGI PRIETENI: Gabi, Bebe, Ana, Alin, Leo, Luca, Andrei, Horia, Johnny, Ioana, Robert, Alina, Ducu, Bogdana, Alexandra, Sandra, Imi, Daria, Silvia cu fetele, Cristian, Tudor cu parintii, Claudiu, Liviu, Stefan Roman si Stefan Florian, Greg, Elizavetta si Adriana, Marilena, Vasile, Nicu, Mihai, Vlad, Sigina, Maria, Victor, Sandu, Casandra, Dermina, Radu, Raluca, Fana, Ion, Dan, Camelia, aoleu, nu-mi mai aduc aminte toate numele, iertare (dar va multumesc voua si mamelor voastre care v-au facut) :)
Si chiar daca ma apuca bocitul la gandul ca s-a incheiat prima editie a taberei, sper din tot sufletul sa ne revedem la anul, la fel de frumosi :) Sterg repede lacrimile, amintindu-mi cum Victor a devenit Cavaler de Preluca :)
Sa trecem la lucrurile serioase: jurnalul taberei (multumesc, Mihai) va fi publicat pe blog pana in 12 septembrie, alaturi de cateva fotografii.
Pozele din tabara vor fi postate pe un server, la o adresa pe care o veti primi prin e-mail, cel mai probabil - la inceputul lunii septembrie (multumesc, Johnny).
Dosarul taberei va fi gata (pentru cei interesati de articolele care-au aparut, de emisiunile de la TVR1, Axa TV sau TVR Targu Mures) la jumatatea lunii septembrie si puteti sa-l solicitati pe adresa laura.radulet@yahoo.com.
Mai vreau sa multumesc primarului din Vima (pe care-l felicit mai ales pentru initiativa de a fi organizat concomitent o tabara pentru elevii din zona, ca sa poata asista la programul taberei noastre) si celor din Copalnic Manastur si Preluca, partenerilor media si tuturor celor care ne-au sprijinit. Sper ca vom primi si sponsorizarea solicitata Consiliului Judetean Maramures, ca-i mai bine mai tarziu decat niciodata... si speranta moare ultima...
Multumesc doamnelor care ne-au gatit placintele si delicioasele bucate, ma bucur ca a fost mancare destula pentru invitati si pentru toti participantii, ma bucur c-am avut soare si ne-am scaldat in Lapus, ma bucur c-am avut mure si prune si tractoare si magazin ambulant si carute si s-a umplut dealul de lume, veselie muulta, muulta :)
Multumesc prelucanilor si satenilor din Dealul Corbului, care ne-au fost alaturi seara de seara. Oameni ospitalieri, cum n-am mai intalnit niciodata.
Va imbratisez cu drag si astept cu nerabdare comentariile voastre, pe blog, pe e-mail, cantate la fluier, la chitara, transmise prin satelit, telefon, apa sau muzicuta; orice gand bun din partea voastra ne ajuta sa mergem mai departe, impreuna!
Si sa ne revedem cu bine anul viitor, la cea de-a doua editie a Taberei Nationale de Arte Preluca.
(Laura. Nume de cod: "Calaul", prietenii stiu de ce :) )
ajunge sa inchid ochii si vad dealurile din Preluca, pe tanti Marioara pregatind painea in cuptorul din casuta albastra, vad, printre frunzele din vie, prispa casei si invitatii, inghesuindu-se sa cante impreuna, sa joace, sa recite; vad zambetele voastre calde, privirea linistita a catelului Zero, hora de sub cerul plin de stele, satenii imbracati in haine de sarbatoare.
Tin ochii inchisi, ca sa mai fiu putin acolo, cu voi, sa simt cum sufletele ni se amesteca si ne cuprind ca intr-o imbratisare si stam pana dimineata cu urechile ciulite, pentru cantecul frunzei lui Nucu, pentru vocile din alte lumi care-si fac loc printre buzele lui Ducu, ale Casandrei, Alexandrei, Sandrei, Cristinei, ale lui Onisor, Imi sau ale Laurei din Preluca.
Mai vad actorii, in repetitiile de la umbra surii, le simt entuziasmul si incantarea si de-abia astept sa-nceapa comedia (spre seara, sub cerul strapuns de fulgere) si zambesc cand Claudiu isi face aparitia din sura si vorbeste cu accent morosenesc si Fana face pe moarta sau Alin primeste palme de la Sandu, rad cand il vad pe Gabi, caricaturistul, rostind replici in franceza sau cand Liviu o imbratiseaza pe Raluca. Il vad pe Cristian, baiatul de 11 ani, emotionat si serios intrand in rol si pe scena, in timp ce Marioara duce vacile spre grajd, fiindca mugesc prea tare dupa fiecare replica si alunga cocosul si gainile, sa nu se-amestece printre actori. De pe bancile pe care stam inghesuiti, surprind zambetul sincer al lui Nicolae Manolescu sau ale satenilor, incantati din toata inima.
O vad pe Daria, pregatindu-se de plecare, luandu-si ramas bun printre lacrimi, sau pe Alin, care ne explica cat de bine se simte in tabara si rugandu-se de Casandra sa-i cante doar lui o doina. Ii vad pe poeti si prozatori, intrecandu-se-n recitat cu satenii si actorii, vad o palarie de cowboy langa cratitele Siginei, il vad pe Mihai, consemnand cu seriozitate intamplarile in jurnal (cu contributia haioasa a lui Gabi, care-a desenat ditamai porcul, prietenii stiu de ce), cu vocile noastre graind in participii (ceva de genul "facut foc de tabara. Jucat pana dimineata, cu prelucanii, pe muzica grupului Iza. Baut horinca si mancat placinte, plecat la rau, undeva tare aproape, treci de 3 case si-ai si ajuns...").
Dar, mai ales, va vad pe voi, DRAGI PRIETENI: Gabi, Bebe, Ana, Alin, Leo, Luca, Andrei, Horia, Johnny, Ioana, Robert, Alina, Ducu, Bogdana, Alexandra, Sandra, Imi, Daria, Silvia cu fetele, Cristian, Tudor cu parintii, Claudiu, Liviu, Stefan Roman si Stefan Florian, Greg, Elizavetta si Adriana, Marilena, Vasile, Nicu, Mihai, Vlad, Sigina, Maria, Victor, Sandu, Casandra, Dermina, Radu, Raluca, Fana, Ion, Dan, Camelia, aoleu, nu-mi mai aduc aminte toate numele, iertare (dar va multumesc voua si mamelor voastre care v-au facut) :)
Si chiar daca ma apuca bocitul la gandul ca s-a incheiat prima editie a taberei, sper din tot sufletul sa ne revedem la anul, la fel de frumosi :) Sterg repede lacrimile, amintindu-mi cum Victor a devenit Cavaler de Preluca :)
Sa trecem la lucrurile serioase: jurnalul taberei (multumesc, Mihai) va fi publicat pe blog pana in 12 septembrie, alaturi de cateva fotografii.
Pozele din tabara vor fi postate pe un server, la o adresa pe care o veti primi prin e-mail, cel mai probabil - la inceputul lunii septembrie (multumesc, Johnny).
Dosarul taberei va fi gata (pentru cei interesati de articolele care-au aparut, de emisiunile de la TVR1, Axa TV sau TVR Targu Mures) la jumatatea lunii septembrie si puteti sa-l solicitati pe adresa laura.radulet@yahoo.com.
Mai vreau sa multumesc primarului din Vima (pe care-l felicit mai ales pentru initiativa de a fi organizat concomitent o tabara pentru elevii din zona, ca sa poata asista la programul taberei noastre) si celor din Copalnic Manastur si Preluca, partenerilor media si tuturor celor care ne-au sprijinit. Sper ca vom primi si sponsorizarea solicitata Consiliului Judetean Maramures, ca-i mai bine mai tarziu decat niciodata... si speranta moare ultima...
Multumesc doamnelor care ne-au gatit placintele si delicioasele bucate, ma bucur ca a fost mancare destula pentru invitati si pentru toti participantii, ma bucur c-am avut soare si ne-am scaldat in Lapus, ma bucur c-am avut mure si prune si tractoare si magazin ambulant si carute si s-a umplut dealul de lume, veselie muulta, muulta :)
Multumesc prelucanilor si satenilor din Dealul Corbului, care ne-au fost alaturi seara de seara. Oameni ospitalieri, cum n-am mai intalnit niciodata.
Va imbratisez cu drag si astept cu nerabdare comentariile voastre, pe blog, pe e-mail, cantate la fluier, la chitara, transmise prin satelit, telefon, apa sau muzicuta; orice gand bun din partea voastra ne ajuta sa mergem mai departe, impreuna!
Si sa ne revedem cu bine anul viitor, la cea de-a doua editie a Taberei Nationale de Arte Preluca.
(Laura. Nume de cod: "Calaul", prietenii stiu de ce :) )
2008-08-25 21:36
am adaugat impresii despre tabara si pe blogul meu, http://proze.ablog.ro
2008-08-26 09:30
Ziua buna,
ieri am asteptat cu nerabdare ce o sa scrii. Frumos si din suflet .
"Cand eram tanar ficior/ eram spaima muntilor"....tot cu melodia asta am ramas in cap.
Ferice de tine Stefane ca ai ramas in natura...eu m-am intors la betoane si zgomote de ambulante, politie, claxoane, aer imbacsit.
Imi e dor de umbra prunilor cand citeam toti la ora de lectura(fiecare cu cartea lui).
Dor mare de: aer curat, oameni minunati,cort,rau, mure,muzica, dans :d.
La Preluca toate celulele corpului erau relaxate. Se simtea o stare de relaxare generala -cu toate ca actorii repetau, si ei erau relaxati.
Totul curgea incet:"da care-i graba?".
Imi lipsesc toti cei enumerati mai sus, si cei neenumerati(mai putin Alin :), ca e langa mine), libertatea , nebunia, jocul.
Un porc mai fericit nu am vazut nicodata(nu cel mancat de noi :d) , o oaie asa solitara si vacute asa acultatoare.
Cam atat cu impresiile, ca trebuie sa ma intorc la munca, doar o vorba sa mai spun : NU SE TERMINA AICI! o sa mai fie si la anu si la anu si la anu (nu am fost lovita de patefon :))
cu drag Ana-Maria
2008-08-26 10:39
Multumim mult, Ana! Uite ce-am primit astazi:
http://emaramures.ro/stiri/stire.aspx?newsid=15579&title=TABARA-DE-ARTA-PRELUCA-Spectacol-de-teatru-la-sura-jucat-printre-vaci-si-gaini-de-profesori-si-studenti-de-la-Universitatea-de-Arta-Teatrala-din-Targu-Mures
2008-08-26 20:21
nu stiu ce i-ati facut mamei mele,Daria,dar vreau sa va confirm faptul ca s-a simtit absolut superb si s-a intors acasa relaxata si linistita cum eu nu am mai vazut-o de multi ani,va multumesc din suflet,Catalin...
2008-08-26 21:23
Catalin, noi iti multumim si speram ca anul viitor sa vii si tu in tabara. Ne-am simtit minunat, de parca ne-ar fi vrajit cineva sa fim fericiti timp de o saptamana.
Iata ce-a scris si Inda, despre tabara:
"Impresionanta armonia dintre oameni si natura, dintre basm si realitate. N-a fost oare ilustrarea acestei intelegeri depline atunci cand furtuna a aplaudat in felul ei (cu tunete si fulgere) insa a asteptat rabdatoare pe marginea zarilor pana cand spectacolul a luat sfarsit, pana cand frunza a tremurat inca o data intre buzele lui Nucu, doinele Casandrei ne-au mai sfasiat inca o data inimile iar Ducu, Imre si Unde ne-au mai smuls inca un zambet sau o lacrima?Cand am coborat de acolo mi se parea ca pasesc afara dintr-o poveste" (pe http://emaramures.ro/stiri/stire.aspx?newsid=15579&title=TABARA-DE-ARTA-PRELUCA-Spectacol-de-teatru-la-sura-jucat-printre-vaci-si-gaini-de-profesori-si-studenti-de-la-Universitatea-de-Arta-Teatrala-din-Targu-Mures)
2008-08-27 09:00
nu m-am putut abtine sa nu o spun....... asta, deocamdata!!!!!!!!
ah....de abia astept restul si viitoarele tabere cu un infinit de zero( poate si cu un infinit de bob), cu zgomote linistite, mult soare, placinte, prune infinite si horincaaaaaaaaa
sa ne vedem cu bine... va imbratisezzzzzzzzzzz pe toti ...
2008-08-27 22:43
Am pasit pe un taram vrajit, un taram unde fiecare a gasit ce cauta. Unii au gasit cantec si voie buna, altii au gasit oameni pe care sa-i incante, altii s-au gasit pe ei insisi.
Eu am gasit tot ce cautam.
Am trezit o dimineata, am ridicat negurile de pe rau, am rascolit vantul, am rasarit soarele, am vazut zborul pestilor si cantecul pasarilor, dar mai presus de toate, am cunoscut oameni cum rar intalnesti.
Venita prea tarziu, plecata prea devreme, putinul timp pe care l-am stat acolo a facut mai mult decat si-ar putea cineva imagina. Pentru toate acestea va multumesc si ma inclin !
2008-08-29 11:53
Ma simt vrajita de tot ceea ce ati trait voi acolo si, chiar daca nu va cunosc, pot sa stiu ce ati simtit cu toate acele minunate daruri ale naturii langa voi. Sunt din Maramures, il vad in toata splendoarea lui de la geamul masinii atunci cand calatoresc, dar inca nu am trait visul vostru de a imbina arta, teatrul, relaxarea si mancarea buna, autentica, cu ospitalitatea oamenilor simpli si a coltului de rai numit Preluca.
Cu multa nerabdare astept "la anul" si poate ne vom alatura si noi.